Un limbaj de programare este un limbaj artificial asemănător celui natural, comprimat, axat pe instrucțiunile fundamentale care trebuie executate de procesor. Acestea, conform cercetătorului american C.A.R. Hoare, sunt în număr de trei:

- instrucțiuni de alocare

- instrucțiuni condiționale

- instrucțiuni de ciclare (bucle)

 

Calculatorul nu "cunoaște" decât un singur mod de comunicare: limbajul procesorului cu care este dotat (limbajul nativ cu care este înzestrat de proiectanții software încă din etapa de proiectare a dispozitivului). Acest limbaj nativ se numește limbaj de asamblare.

 

Programarea în assembler, deși directă și rapidă, este considerată dificilă, în plus necesită cunoștințe detaliate despre arhitectura procesorului respectiv. O altă problemă este lipsa de portabilitate a programelor, acestea nu pot rula pe mașini  înzestrate cu procesoare diferite.

 

 

 

În evoluția limbajelor, s-au dezvoltat mai întâi limbajele de asamblare (care necesitau în continuare cunoștințe legate de arhitectura procesorului) și apoi limbaje de programare de nivel înalt. Acestea nu necesită cunoștințe detaliate despre structura calculatorului pe care se va executa programul, în plus utilizează notații asemănătoare limbajului matematic (algebric) sau limbajului natural. Un alt avantaj al limbajelor de nivel înalt este portabilitatea codului, inexistent în assembler.

 

 

De-a lungul timpului, s-au dezvoltat extrem de multe limbaje de programare, dar

puține dintre acestea au reușit să se impună ca arie de utilizare. Menționăm câteva repere istorice în evoluția limbajelor de programare:

 

1955 - limbajul FORTRAN (FORmula TRANslation) - destinat aplicațiilor tehnico-științifice cu caracter numeric;

 

1960 - limbajul ALGOL (ALGOrithmic Language) - primul limbaj definit riguros, având o sintaxă complet formalizată. Conceptele introduse de colectivul coordonat de Jim Backus si Peter Naur sunt utilizate și astăzi de proiectanții de limbaje de programare.

Și în zilele noastre, formele Backus – Naur descriu conceptual instrucțiunile unui nou limbaj.

 

1960 - prima versiune a limbajului COBOL (COmmon Business oriented Language),

destinat aplicațiilor economice.

 

 

 

1971 - Niklaus Wirth a conceput un limbaj care să-i ajute pe studenți să-și însușească

rapid și corect principiiIe "artei programării". În onoarea matematicianului

francez Blaise Pascal, Wirth a dat limbajului acest nume. Cu limbajul PASCAL, Niklaus Wirth a marcat o piatră de hotar în evoluția limbajelor de programare pentru deschiderea acordată viitorilor programatori.

 

 

 

1972 - Brian Kernighan și Dennis Ritchie (apoi, cu participarea și contribuția de excepție a lui Ken Thompson) au conceput un limbaj cu destinație universală, denumit C.

 

1980 - Bjarne Stroustrup a publicat specificațiile limbajului C++, o extensie a limbajului C, destinată programării orientate obiect. C++ s-a numit inițial “C cu clase”.

Ulterior conceptului OOP (Object Oriented Programming), în evoluția limbajului C++ apare conceptul de STL – Standard Template Library, destinat programării generice, în esență destinat edificării de algoritmi independenți de tipul variabilei. Precursorii acestui concept au fost Boris Stepanov și Meng Lee.

 

 

 

1995 - James Gosling publică specificațiile limbajului Java (numit inițial “The Oak Project”), un limbaj orientat obiect, cu sintaxă și principii asemănătoare cu ale limbajului C++. Java are ca prim obiectiv portabilitatea (este independent de mașina pe care lucrează datorită utilizării de JVM - Mașini Virtuale Java, instalate pe orice dispozitiv – computer, telefon inteligent, tabletă). Replica Microsoft la creșterea popularității limbajului Java a fost C#.

 

 

 

Pentru programarea web, astăzi deosebit de important este php, extrem de asemănător ca sintaxă cu C / C++, creația inițială a lui Rasmus Lerdorf. Pe măsură ce limbajul a evoluat, dezvoltarea acestuia a fost preluată de Grupul PHP (The PHP Group).

 

 

 

Permanent se dezvoltă limbaje de programare specifice diferitelor domenii de programare (de exemplu, limbaje destinate inteligenței artificiale, limbaje grafice, limbaje de programare pentru Internet etc.).

 

Python (un limbaj interpretat, creație a matematicianului olandez Guido von Rossum) este foarte puternic și poate fi folosit în zilele noastre pentru învățarea “artei programării”, așa cum o numea Niklaus Wirth.